pipăi

română

Din slavă (veche) pipati.

(v.tranz.) a atinge (ușor și repetat) un obiect ori o ființă cu degetele sau cu palma pentru a se încredința că există sau pentru a constata forma, consistența, calitatea etc.; a cerceta, a examina tactil.
Se pipăie pe frunte.
(v.tranz.) a mângâia (o femeie) atingând (ușor și repetat) cu degetele sau cu palma.
(v.tranz.) (p.anal.) a atinge cu laba, cu botul, cu tentaculele etc. pentru a percepe ceva.
(v.tranz.) (spec.) (med.) a palpa.
(v.tranz.) a lua pulsul.
(v.tranz.) a merge cu nesiguranță, fără să vadă (bine) și folosindu-se de mâini, de baston etc.; a orbecăi.
(v.tranz. și intranz.) a căuta ceva cu mâna pe nevăzute; a dibui, a bâjbâi.
(v.tranz.) (fig.) a încerca să afle ceva, a sonda, a tatona; a bănui, a intui că există (într-un anumit fel).