probă
 Vezi și : probá, proba, próba
|
Etimologie
Din latină proba (cu sensuri după franceză preuve).
Pronunție
- AFI: /ˈpro.bə/
Substantiv
| Declinarea substantivului probă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | probă | probe |
| Articulat | proba | probele |
| Genitiv-Dativ | probei | probelor |
| Vocativ | probă | probelor |
- confirmare a unui adevăr, dovedire; dovadă, semn, mărturie în sprijinul cuiva sau a ceva.
- acțiune întreprinsă pentru a constata dacă ceva sau cineva îndeplinește condițiile cerute; încercare; verificare.
- (spec.) încercare a unui obiect de îmbrăcăminte pentru a vedea dacă se potrivește.
- (spec.) încercare a unei mașini, a unui aparat etc. (pentru a verifica buna lor funcționare).
- fiecare dintre părțile, dintre etapele din care constă un examen; (p.gener.) examen.
- fiecare dintre întrecerile sportive organizate în cadrul unei competiții mai mari.
- repetiție (făcută în vederea unei reprezentații artistice).
- (rar) număr dintr-un spectacol prezentat ca reclamă.
- verificare a exactității unei operații aritmetice.
- obiect dintr-o serie de obiecte identice sau cantitate mică dintr-un material care poate să servească la determinarea anumitor caracteristici ale obiectelor respective sau ale întregului material din care fac parte; eșantion, mostră.
- analiză medicală.
- observare a funcției unui organ în vederea stabilirii unui diagnostic.
- (fot.) copie pozitivă pe hârtie.
- pildă, exemplu, model.
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Locuțiuni
- (loc.vb.) A da probă (sau probe) de... = a proba, a dovedi.
- (loc.adj. și adv.) De probă = ca încercare, de încercare.
Traduceri
Traduceri
Etimologie
Din proba.
Pronunție
- AFI: /proˈbə/
Verb
- forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru proba.
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online