pat
De la Wikționar, dicționarul liber
Cuprins |
română
Etimologie
ngr. pátos
Pronunție
- AFI: /pat/
Substantiv
| Declinarea substantivului pat |
||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | pat | paturi |
| Articulat | patul | paturile |
| Dativ-Genitiv | patului | paturilor |
| Vocativ | ... | ... |
- mobilă formată dintr-o suprafață orizontală fixată pe patru picioare, având, de obicei, două rezemătoare laterale, care servește omului pentru dormit sau pentru a sta culcat.
- așternut sau tot ce se așterne pentru culcat.
- strat de material pe care se așază alte materiale.
- element al unui dispozitiv, al unei mașini sau al unui sistem tehnic pe care se reazemă, alunecă sau se rostogolesc alte elemente ale acestora.
- partea de lemn a armei pe care sunt fixate țeava și mecanismul; stratul puștii.
- (la jocul de șah) aituație când unul dintre jucători, având celelalte piese blocate, nu-și poate deplasa regele fără a-l pune în poziție de șah.