cock
(English)
Etimologie
Din engleza medie cok, care provine din engleza veche coc, cocc („cocoș, masculul unei păsări”) < proto-germanică *kukkaz; probabil de origine onomatopeică.
Înrudit cu nordică veche kokkr (confer daneză kok). Întărit în limba engleză de cuvântul coc din franceza veche care este de origine imitativă.
Pronunție
Substantiv
cock, pl. cocks
- (ornit.) bărbătuș (de)
- (ornit., spec.) cocoș
- The cock crows early in the morning.
- (tehn.) ventil, robinet
- (mil.) cocoș (de armă)
- Did the cock click when you prepared to fire your gun?
- (argou, vulgar) penis, pulă
- (la curling) ultimul cerc pe pista de curling
- (spec.) starea de a fi ridicat
- (în Anglia și Noua Zeelandă, peior., argou) idiot, tâmpit, neghiob
- Tom can be such a cock sometimes.
- (în Anglia și Tasmania, fam.) termen de adresare
- All right, cock?
- (spec.) înclinare lăudăroasă a capului sau pălăriei
- (fam.) fluturaș, volant (pentru badminton)
- (spec.) sfârlează de vânt, giruetă
- (înv., glumeț) conducător, șef, stăpân
- (spec.) cântatul cocoșilor
- (spec.) acul la cadranul solar
Sinonime
- 1: (ornit.) cockbird
- 2: (ornit.) rooster
- 3: stopcock
- 5: penis, (argou) dick, dong, (în SUA) jimmy, (în Anglia) knob, schlong, shlong, wang, willy
- 11: shuttlecock
- 12: weathercock
- 14: cockcrow
Cuvinte derivate
cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Cuvinte apropiate
Omofone
Vezi și
Verb
| Conjugarea verbului to cock | |
| Infinitiv | to cock |
| Prezent simplu pers. 3 sg. |
cocks |
| Trecut simplu | cocked |
| Participiu trecut | cocked |
| Participiu prezent | cocking |
- (mil.) a ridica piedica sau trăgaciul unei arme, a arma
- In the darkness, the gun cocked loudly.
- a ridica
- (în Anglia, argou) a se copula, a se culca (cu), a face sex
- a pune pe o ureche (pălăria etc.)
- He cocked his hat jauntily.
- (înv.) a ridica (sprânceana etc.)
- (înv.) a se plimba țanțoș, a-și da ifose
- (ieșit din uz) a răsfăța (un copil)
Sinonime
Expresii
Interjecție
cock!
Vezi și
Etimologie
Din engleza medie cock, cok, care provine din engleza veche -cocc (atestat în nume de locuri) < nordică veche kǫkkr („bulgăre”); din proto-germanică *kukkaz („umflătură”).
Înrudit cu norvegiană kok, suedeză koka, germană Kocke, germana medie de jos kogge, neerlandeză kogel și germană Kugel.
Substantiv
cock, pl. cocks
Cuvinte compuse
Verb
| Conjugarea verbului to cock | |
| Infinitiv | to cock |
| Prezent simplu pers. 3 sg. |
cocks |
| Trecut simplu | cocked |
| Participiu trecut | cocked |
| Participiu prezent | cocking |