cock

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

engleză

(English)

Etimologie

Din engleza medie cok, care provine din engleza veche coc, cocc („cocoș, masculul unei păsări”) < proto-germanică *kukkaz; probabil de origine onomatopeică.

Înrudit cu nordică veche kokkr (confer daneză kok). Întărit în limba engleză de cuvântul coc din franceza veche care este de origine imitativă.

Pronunție

  • AFI: /kɒk/ (Anglia)
  • AFI: /kɑk/ (SUA)
  • AFI: /kɔːk/ (SUA)


Substantiv

cock, pl. cocks

  1. (ornit.) bărbătuș (de)
  2. (ornit., spec.) cocoș
    The cock crows early in the morning.
  3. (tehn.) ventil, robinet
  4. (mil.) cocoș (de armă)
    Did the cock click when you prepared to fire your gun?
  5. (argou, vulgar) penis, pulă
  6. (la curling) ultimul cerc pe pista de curling
  7. (spec.) starea de a fi ridicat
  8. (în Anglia și Noua Zeelandă, peior., argou) idiot, tâmpit, neghiob
    Tom can be such a cock sometimes.
  9. (în Anglia și Tasmania, fam.) termen de adresare
    All right, cock?
  10. (spec.) înclinare lăudăroasă a capului sau pălăriei
  11. (fam.) fluturaș, volant (pentru badminton)
  12. (spec.) sfârlează de vânt, giruetă
  13. (înv., glumeț) conducător, șef, stăpân
  14. (spec.) cântatul cocoșilor
  15. (spec.) acul la cadranul solar

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Cuvinte apropiate

Omofone

Vezi și


Verb


Conjugarea verbului
to cock
Infinitiv to cock
Prezent simplu
pers. 3 sg.
cocks
Trecut simplu cocked
Participiu trecut cocked
Participiu prezent cocking
  1. (mil.) a ridica piedica sau trăgaciul unei arme, a arma
    In the darkness, the gun cocked loudly.
  2. a ridica
  3. (în Anglia, argou) a se copula, a se culca (cu), a face sex
  4. a pune pe o ureche (pălăria etc.)
    He cocked his hat jauntily.
  5. (înv.) a ridica (sprânceana etc.)
  6. (înv.) a se plimba țanțoș, a-și da ifose
  7. (ieșit din uz) a răsfăța (un copil)

Sinonime

Expresii


Interjecție

cock!

  1. fir-ar să fie!, la naiba!

Vezi și

Etimologie

Din engleza medie cock, cok, care provine din engleza veche -cocc (atestat în nume de locuri) < nordică veche kǫkkr („bulgăre”); din proto-germanică *kukkaz („umflătură”).

Înrudit cu norvegiană kok, suedeză koka, germană Kocke, germana medie de jos kogge, neerlandeză kogel și germană Kugel.

Substantiv

cock, pl. cocks

  1. (agr.) grămadă conică de fân, căpiță
    The farmhands stack the hay into cocks

Cuvinte compuse


Verb


Conjugarea verbului
to cock
Infinitiv to cock
Prezent simplu
pers. 3 sg.
cocks
Trecut simplu cocked
Participiu trecut cocked
Participiu prezent cocking
  1. a face căpițe

Referințe