pișca

Vezi și : pișcă, pisca

română

Etimologie

Origine îndoielnică. Probabil de la o rădăcină expresivă pičc-.

Înrudit cu latină *piccicare, confer albaneză pitškoń, italiană pizzicare, spaniolă pellizcar. E posibil să fi intervenit o apropiere cu pisc („cioc”), dar acest cuvânt nu ajunge pentru a explica verbul.

Pronunție

AFI: /piʃˈka/

Verb

Conjugarea verbului (se) pișca
Infinitiv	a (se) pișca
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) pișc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) piște
Participiu	pișcat
Conjugare	I

(v.tranz.) a prinde cu degetele pielea sau carnea cuiva, ridicând-o sau strângând-o și producând o senzație dureroasă.
a apuca cu degetele coardele unor instrumente muzicale, ridicându-le puțin și dându-le drumul, pentru a le face să vibreze.
(v.tranz.) a rupe sau a tăia câte puțin din ceva.
(fam.) a se alege cu ceva.
(fam.) a fura câte puțin, pe nesimțite.
(v.tranz.) (despre insecte) a înțepa, a mușca.
(despre animale și păsări) a apuca cu dinții, cu ciocul, fără a răni; p. ext. a mânca.
(v.tranz. și intranz.) (despre vânt, frig etc.) a provoca o senzație neplăcută, dureroasă, a înțepa, a arde.
(v.tranz.) (despre brumă, ger etc.) a strica, a vătăma (parțial) frunzele sau fructele plantelor.
(v.tranz.) (despre băuturi alcoolice, condimente sau mâncăruri condimentate) a provoca o senzație de arsură, de usturime, de înțepătură.
Mustul pișcă la limbă.
(v.tranz.) (glumeț) a lovi, a atinge ușor, a șfichiui pe cineva; p. ext. a bate.
(fig.) a înțepa cu vorba.
(v.refl.) (reg.; despre lună și lumina ei) a începe să scadă, să descrească.

Sinonime

1: ciupi
5: ciupi, șterpeli
6: înțepa
7: mânca
8: arde, înțepa
9: strica, vătăma
10: ciupi, înțepa, ustura
11: atinge, bate, lovi
12: tachina, șfichiui
13: descrește, micșora, reduce, scădea

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

pișcă-n-floare

Cuvinte apropiate

Expresii

Ca (și) cum (sau cât) te-ar pișca un purice = foarte puțin, aproape deloc
Pișcă de limbă = se spune despre condimente sau băuturi alcoolice care produc o senzație de usturime