înconjura

1: ocoli
2: încercui
3: asedia , încercui
5: împrejmui , chenărui , încadra , mărgini , (fig.) tivi
6: împresura , încercui , (fig.) încinge

română

Din în + conjura (înv. "a înconjura" < latină congyrare).

Conjugarea verbului (se) înconjura
Infinitiv	a (se) înconjura
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) înconjur
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) înconjure
Participiu	înconjurat
Conjugare	I

(v.tranz.) a face ocolul unui lucru; al unui loc.
a fi așezat, a sta de jur împrejurul (unei ființe sau al unui lucru); a încercui.
a încercui cu forțe armate; a împresura, a asedia.
(v.refl.) a aduna în jurul său, a trăi în societate în tovărășia cuiva.
A fi înconjură de prieteni.
a împrejmui cu gard.
a cuprinde într-un cerc, a trasa o linie împrejur, a încercui.
Munții înconjură câmpia.

Soarele înconjură cu lumină poiana.
a merge spre o țintă pe un traseu ocolit.
Ai înconjurat mult până la mine?

a cuprinde de jur împrejur (ca într-un cerc)