curge
Etimologie
Din latină currere (după merge).
Pronunție
- AFI: /ˈkuɾ.ʤe/
Verb
| Conjugarea verbului curge | |
| Infinitiv | a curge |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
curge (pers. 3) |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să curgă |
| Participiu | curs |
| Conjugare | III |
I.
- (v.intranz.) (despre ape) a se mișca necontenit în direcția pantei.
- Apa curge lin la vale.
- Apa curge, pietrele rămân.
- (despre ploaie) a cădea din abundență, întruna.
- a pluti.
- Curgeau pe râu scânduri rupte.
- (despre sânge) a circula.
- (despre lacrimi, sudoare; p. ext. despre sânge) a se scurge, a picura.
- Îi curge lacrimi din ochi.
- a supura.
- (despre unele materii trecute în stare lichidă) a se prelinge.
- A curs lumânarea.
- a lăsa să se scurgă lichidul dinăuntru.
- Curge butoiul.
- a se desprinde din ceva, căzând succesiv, bucată după bucată.
- a atârna, a spânzura.
- Părul curge pe spate.
- Părul lung curgea în vițe până pe spate.
- (despre grupuri de ființe sau de vehicule) a se succeda necontenit, a veni mereu; a năpădi.
II.
- (fig.) (despre vorbe, discursuri, stil etc.) a se înșira cu ușurință.
- (despre timp, viață, zile etc.) a trece, a se desfășura.
- (despre termene, dobânzi) a se socoti, a începe de la...
- (înv.; despre apariția unui fenomen) a rezulta, a proveni, a decurge.
Sinonime
I.
- 1: (astăzi rar) se scurge, (pop.) merge, (înv. și reg.) cure, râura, (înv.) purcede, trece
- 4: circula
- 5: -i pica, -i picura, i se prelinge, i se scurge, (pop.) -i merge
- 6: supura
- 10: atârna
II.
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Expresii
- A curge gârlă = a veni din belșug
- Va curge multă apă pe gârlă (sau pe Dunăre) = va trece mult timp
- Dacă (sau de) nu curge, pică = chiar dacă câștigul nu este mare, tot te alegi cu ceva
- A-i curge (cuiva) peticele = a fi îmbrăcat în haine zdrențăroase
Traduceri
a (se) scurge
|
|