mândrie

De la Wikționar, dicționarul liber
Mândria

română

Etimologie

Din mândru + sufixul -ie.

Pronunție

  • AFI: /mɨn'dri.e/


Substantiv


Declinarea substantivului
mândrie
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ mândrie mândrii
Articulat mândria mândriile
Genitiv-Dativ mândriei mândriilor
Vocativ ' '
  1. sentiment de mulțumire, de satisfacție, de plăcere, de bucurie; ceea ce produce mulțumire, satisfacție, plăcere, bucurie; sentiment de demnitate, de încredere în calitățile proprii.
  2. ceea ce constituie prilej de laudă, de fală, de mulțumire.
  3. sentiment de încredere exagerată în calitățile proprii.

Sinonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe