recunoaște

1: cunoaște , identifica , ști
2: (prin Olt.) semui
3: regăsi
4: (jur.) confirma , întări , valida , mărturisi
6: accepta , admite , mărturisi
7: declara

română

Din prefixul re- + cunoaște (după franceză reconnaître).

Conjugarea verbului (se) recunoaște
Infinitiv	a (se) recunoaște
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) recunosc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) recunoască
Participiu	recunoscut
Conjugare	III

(v.tranz.) a identifica un lucru, o persoană etc. cunoscute mai înainte.
Cum îl poți recunoaște.
a deosebi ceva după anumite semne caracteristice.
L-am recunoscut imediat pe X.
(v.refl.) a-și descoperi în altul trăsăturile caracteristice, a se regăsi în altul.
a admite (ca existent, ca bun, ca valabil); a mărturisi.
L-a recunoscut în funcție.
a considera pe cineva sau ceva merituos, valoros.
a declara că acceptă sau a admite tacit o anumită situație nou creată în relațiile internaționale.
Până la urmă a recunoscut că așa este.
a declara un copil natural ca legitim.
(mil.) a cerceta terenul și pozițiile inamice; a cerceta terenul pe unde urmează să meargă o unitate.
a se arăta recunoscător față de cineva sau de ceva.

cuvinte derivate

a identifica un lucru, o persoană etc. cunoscute mai înainte

a admite (ca existent, ca bun, ca valabil)

Din recunoaște.