Sari la conținut

răsuci

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din răs- + a suci.

Pronunție

  • AFI: /rə.su'ʧi/


Verb


Conjugarea verbului
răsuci
Infinitiv a răsuci
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
răsucesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să răsucească
Participiu răsucit
Conjugare IV
  1. (v.tranz. și intranz.) a deforma un corp alungit, prin rotirea în sensuri opuse extremităților sale.
  2. (v.tranz. și intranz.) a învârti un fir textil în jurul lui însuși și în aceeași direcție, pentru a-l face mai rezistent.
  3. (v.tranz. și intranz.) a reuni două sau mai multe fire înfășurând unele în jurul altora.
  4. (v.tranz.) a învârti capetele mustăților pentru a le da o anumită formă.
  5. (v.tranz. și refl.) a (-și) imprima o mișcare de rotație; a (se) roti, a (se) întoarce.
  6. (v.tranz.) a mânui sabia, paloșul, pentru a lovi cu ele.
  7. (v.refl.) a se întoarce brusc pe loc, schimbându-și direcția, poziția; a se rostogoli.
  8. (v.tranz. și refl.) a (-și) mișca o parte a corpului, schimbându-i poziția.
  9. (v.tranz.) a-și luxa o mână, un picior etc.
  10. (v.tranz.) a întoarce gâtul unei păsări cu o mișcare violentă, pentru a-l frânge.
  11. (v.tranz.) a învârti cu un gest mecanic un obiect ținut în mână.
  12. (v.tranz.) a strânge un obiect, dându-i forma unui sul.
  13. (v.tranz.) (spec.) a înfășura cu mâna foița în care s-a pus tutun, pentru a face o țigară.
  14. (v.tranz.) a înfășura, a depăna un fir în jurul unui suport.

Cuvinte derivate

Expresii

  • (tranz.) A suci și a răsuci (pe cineva) = a hărțui (pe cineva) cu întrebări pentru a obține anumite răspunsuri, mărturisiri etc
  • (tranz.) A răsuci capul cuiva = a scoate din minți, a zăpăci pe cineva


Traduceri

Anagrame

Referințe