tot

română

Din latină totus, tota, totum.

(adj.nehot.) (la sg.) întreg; integral, complet; din care nu lipsește nimeni sau nimic; cât există, cât este, cât are; cât e de mare, cât se întinde, cât cuprinde; cât durează, cât ține.
Tot orașul.

Tot timpul.
(adj.nehot.) (la sg.) perfect.
(adj.nehot.) (dă ideea de superlativ) cum nu există (altul) mai mare, mai mult.
(adj.nehot.) (la sg.) fiecare (dintre...), oricare; care se repetă.
(adj.nehot.) (la pl.) care este în număr complet, fără să lipsească nici unul; care este în serie completă, fără sa lipsească ceva.
(adj.nehot.) (alcătuiește, împreună cu un num.card., numerale colective)
Toți cinci

(loc.prep.) Cu tot... = în ciuda...
(loc.adj.) De tot... = cum nu se poate mai mult.
(loc.adj.) De toată ziua sau de toate zilele = care se face, se întâmplă, se poartă în fiecare zi.
(loc.adv.) Peste tot = pretutindeni.
(loc.adv.) În toate părțile = pretutindeni.

(pron.nehot.) (la pl.; cu nuanță de num.nehot.) lucrurile sau ființele câte intră în discuție sau care sunt de același fel (fără să lipsească nici unul).
(pron.nehot.) (precedat de conj. „și”, rezumă o enumerație) restul care n-a fost amintit; celelalte.
(pron.nehot.) (predomină ideea de varietate, de diversitate) orice lucru, fără alegere.
(pron.nehot.) lucrurile care, considerate împreună, formează un ansamblu.
(pron.nehot.) (intră în compunerea unor adjective)
Atotcuprinzător

(loc.adv.) Înainte de toate = în primul rând, mai presus de orice altceva.
(loc.adv.) Cu totul (și cu totul) = pe de-a-ntregul, în întregime.
Cu totul =
- în total.
- cu desăvârșire, în întregime.
În tot sau (în) totului tot =
- la un loc, una cu alta; în total.
- într-un cuvânt, la urma urmelor.
Tot în tot = pe de-a-ntregul.
De tot =
- (cu sens modal) cu desăvârșire, în întregime.
- (cu sens temporal) pentru totdeauna, definitiv.
- foarte, extrem de...
(loc.prep.) Cu tot cu... sau cu (cineva sau ceva) cu tot = împreună, la un loc.

Toate ca toate (sau toatele), dar... (sau însă...) = celelalte ar mai merge, dar...; treacă-meargă, dar..
Asta-i tot sau atâta (ori atâta-i) tot = doar atât (și nimic mai mult)

(exprimă continuitatea, persistența) și acuma, în continuare, încă; (în construcții negative) nici acuma, până acuma nu...
și mai departe, ca și altă dată.
mereu, tot timpul, toată vremea, totdeauna, pururea; necontenit, neîncetat, întruna.
statornic, permanent.
de repetate ori, adeseori, de multe ori.
(exprimă o gradație a intensității) - din ce în ce.
(stabilește identitatea, similitudinea, simultaneitatea) (de) asemenea, la fel; în același chip.
(în corelație cu „așa” sau „atât de...”, formează gradul de egalitate al comparativului)
Tot atât de bun
(urmat de substantive și pronume, arată că ființa sau lucrul respectiv revine, apare într-o situație similară) iarăși, din nou (sau ca totdeauna).
(urmat de un substantiv precedat de art.nehot.) același.
(urmat de numeralul „unu”) unu singur.
numai, în mod exclusiv.
(urmat de un adjectiv sau de un substantiv la pl.) fără excepție, unul și unul.
de tot, cu totul, în întregime, pe de-a-ntregul, complet.
de fiecare dată, întotdeauna, regulat. -.
și astfel, și așa, oricum.
totuși, și încă.

Să tot aibă... = ar putea să aibă (cel mult)..
Să tot fie... = ar putea să fie (cel mult)..
Tot așa (sau astfel, atâta, același) = întocmai, exact așa (sau atâta, același)
Mi-e tot atâta = mi-e perfect egal
Tot unul și unul = de seamă, de frunte, ales

tot