mână
(Redirecționat de la mînă)
 Vezi și : mana, MANA, maná, mañá, maña, måna, mană, măna, mâna
|
Etimologie
Din latină mănus.
Pronunție
- AFI: /ˈmɨ.nə/
Substantiv
| Declinarea substantivului mână | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | mână | mâini |
| Articulat | mâna | mâinile |
| Genitiv-Dativ | mâinii | mâinilor |
| Vocativ | ' | ' |
I.
- fiecare din cele două membre superioare ale corpului omenesc, de la umăr până la vârful degetelor, în special partea de la extremitatea antebrațului, care se termină cu cele cinci degete.
- Omul are două mâini și două picioare.
- Nu pune mâna pe mine!
- persoană, individ (conceput ca autor al unei acțiuni).
- cantitate mică din ceva, atât cât încape în palmă.
- (ca epitet, precedând termenul calificat, de care se leagă prin prep. „de”, indică proporții foarte mici)
- O mână de om.
- (urmat de un substantiv la pl., indică un număr redus, un grup restrâns de elemente de același fel)
- O mână de oameni.
- (în legătură cu numerale ordinale sau, mai rar, cardinale) categorie, treaptă, rang, clasă; calitate.
II.
- numele unor unelte sau obiecte (de gospodărie) sau ale unor părți ale lor, care se asemănă, ca formă și ca întrebuințare, cu mâna sau care se apucă, se manevrează cu mâna.
- Mână la ferăstrău.
Sinonime
I.
- 1: (anat.) membru superior, (înv. și reg.) brâncă; (pop. și fam.) labă
- 6: calitate
II.
Cuvinte derivate
cuvinte derivate
Cuvinte compuse
- mâna-diavolui
- mâna-Maicii-Domnului
- mână armonică
- mână curentă
- mână de lucru
- mână guidoniană
- mână moartă
- pulpa mâinii
Cuvinte apropiate
cuvinte apropiate
Locuțiuni
- (loc. adj.) De mână = a) făcut cu mâna, lucrat manual; b) (despre unelte, instrumente) acționat manual.
- (loc. adv.) Pe (sau la) mâna dreaptă (sau stângă) = pe partea dreaptă (sau stângă).
- Pe sub mână = pe ascuns, clandestin.
- În mână = direct, personal.
- Mână-n mână = în colaborare, în înțelegere, în perfect acord.
- Peste mână = anevoios, incomod, dificil (de obținut, de realizat, de efectuat).
- (pop.) De toată mâna = de toate felurile, de toate categoriile.
Expresii
- (pop.) A bate (sau a da) mâna (cu cineva) = a se înțelege cu cineva (în privința unei tranzacții); a face un târg, a se învoi (din preț), strângându-și mâna (în semn de pecetluire a tranzacției încheiate)
- A(-și) da mâna (cu cineva) = a) a strânge cuiva mâna în semn de salut sau de împăcare; b) a se alia, a colabora
- A putea (sau a fi bun) să se ia de mână cu cineva = a se asemăna, a se potrivi cu cineva din punctul de vedere al defectelor sau al acțiunilor rele
- (pop.) A se ține cu mâinile de burtă (sau de pântece, de inimă) de(-atâta) râs = a râde cu mare poftă, în gura mare
- A pune (sau a băga) mâna în foc pentru cineva (sau pentru ceva) = a garanta pentru cineva sau pentru ceva
- A pune (sau a încrucișa) mâinile pe piept = a muri
- A se spăla pe mâini = a refuza să-și ia răspunderea unei probleme (dificile) sau a unei fapte (reprobabile)
- A da (sau a lăsa, a pierde) ceva din (sau de la) mână = a da (sau a lăsa, a pierde) ceva care îți aparține sau de care ești sigur că îl poți obține
- Cu mâna goală = fără a aduce nimic; fără a lua nimic; p. ext. fără a-și fi atins scopul, fără nici un rezultat
- A avea (sau a fi la cineva) mâna = (la jocul de cărți) a-i veni rândul să împartă cărțile
- A trece (sau a ceda) mâna (cuiva) = (la jocul de cărți) a nu juca în turul respectiv, cedând rândul jucătorului următor
- (O) mână de ajutor = (mai ales în legătură cu verbele „a da”, „a cere”, „a solicita”, „a fi”) sprijin, ajutor
- A lega cuiva mâinile (și picioarele) sau a lega (sau a fi legat) de mâini și de picioare = a pune pe cineva sau a fi în imposibilitate să acționeze
- A avea (sau a lăsa, a da cuiva) mână liberă = a avea (sau a da cuiva) posibilitatea să acționeze după bunul său plac; a avea (sau a da cuiva) libertate totală de acțiune
- A avea (ceva) pe mână = a dispune de ceva
- A pune mâna = a) a face, a întreprinde ceva; b) a fura
- A pune mâna pe ceva = a ajunge în posesiunea unui lucru, a-și însuși un lucru (prin mijloace necinstite)
- A pune mâna pe cineva = a) a prinde, a înhăța, a înșfăca pe cineva; b) a găsi pe cel de care ai nevoie
- A-i pune (cuiva) mâna în piept (sau în gât) = a prinde a înșfăca (pe cineva); a cere cuiva socoteală; a(-l) trage la răspundere
- A pune (cuiva) mâna în cap = a avea noroc, a-i merge totul din plin
- A-i lua (cuiva) boala (sau durerea) cu mâna = a face să treacă boala (sau să înceteze durerea etc. cuiva) repede, numaidecât
- Cu mâinile încrucișate (sau în sân, în buzunar) = inactiv
- A pune mână de la mână = a strânge, a aduna (bani, obiecte etc.) prin contribuție benevolă
- A avea mână ușoară sau a fi ușor de mână = a lucra cu finețe și cu abilitate (ca medic)
- A fi greu de mână = a lucra neîndemânatic, brutal (ca medic)
- A avea mână bună sau a fi bun de mână = a) a fi îndemânatic, priceput; b) a purta noroc cuiva; (la jocul de cărți) a da cărți bune celor cu care joacă
- A-și face mână bună la (sau pe lângă) cineva = a obține favoarea cuiva, a se pune bine cu cineva
- A lua cu o mână și a da cu alta (sau cu zece) = a cheltui mult, a fi risipitor
- A fi mână largă = a fi darnic, generos
- (fam.) A fi mână spartă = a fi risipitor
- A avea (sau a fi) mână strânsă = a fi econom; a fi zgârcit, meschin
- A-i da cuiva mâna (să facă ceva) = a-și putea permite (să facă ceva); a-i permite situația., împrejurările (să facă ceva)
- Una la mână = se spune pentru a marca primul element al unei enumerări
- A fi mâna dreaptă a cuiva = a fi omul de încredere al cuiva
- A cere mâna cuiva = a cere în căsătorie
- Sărut mâna (sau mâinile) = formulă de salut adresată femeilor, preoților, persoanelor mai în vârstă etc.
- Cu mâna lui (sau a mea, ta etc.) sau cu mâinile lor (ori noastre, voastre etc.) = direct, personal, fără intervenția nimănui
- A scoate castanele (sau cărbunii) din foc cu mâna altuia = a se folosi de cineva pentru rezolvarea unei probleme dificile, a unei acțiuni periculoase ori riscante
- Cu amândouă mâinile = cu bunăvoință, foarte bucuros, din toată inima
- (fam.) A avea (sau a fi cu) mână lungă = a fi hoț, pungaș
- (A fi om) cu dare de mână = (a fi om) înstărit, bogat
- (pop.) A da din mâini (și din picioare) = a face eforturi pentru obținerea unui lucru, a se strădui, a-și da osteneala
- A avea mâna curată (sau mâinile curate) = a fi cinstit
- A primi (sau a lua) în mână = a primi o sumă netă
- A duce de mână (pe cineva) = a călăuzi, a conduce (pe cineva), a sprijini, a proteja (pe cineva neajutorat, nepriceput)
- De la mână până la gură = foarte repede, în timp foarte scurt
- Cu mâinile la piept sau cu căciula în mână = într-o atitudine umilă, supus, smerit
- Cu mâna pe inimă (sau pe cuget) = cu conștiința curată, cu convingerea că e adevărat
- A ajunge pe mâini bune = a ajunge în grija, în posesiunea cuiva competent
- A-și lua mâinile de pe cineva = a înceta de a mai proteja, de a mai ajuta pe cineva
- Din mână în mână = de la unul la altul, de la om la om
- A da mâna cu moartea = a trece printr-o mare primejdie; a fi foarte bolnav
- A da pe mâna justiției = a deferi justiției; a înainta un infractor organelor judiciare
- A fi (sau a cădea, a încăpea etc.) la (sau pe) mâna cuiva = a fi (sau a cădea, a încăpea) sub puterea, sub autoritatea cuiva, la discreția cuiva
- A avea pe cineva sub mână = a avea pe cineva sub control, în subordine
- (A fi) mână de fier (sau mână forte) = (a fi) om energic, autoritar
- Politică de mână forte = politică dictatorială, tiranică, abuzivă
Traduceri
parte anterioară a brațului
|
|
Etimologie
Din mâna.
Pronunție
Verb
- forma de persoana a III-a singular la prezent pentru mâna.
- forma de persoana a III-a plural la prezent pentru mâna.
- forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru mâna.
- forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru mâna.